API clasifică lubrifianții în funcție de performanțele lor în motoare ținând seama de tipul serviciului, condițiile de operare, intervalele de schimb, combustibilul utilizat etc. Această clasificare cuprinde două categorii: SX – pentru motoare pe benzină; CY – pentru motoare Diesel, în care X și Y sunt litere consecutive în alfabet care indică subsecvența actualizată.

Motoare pe benzină

SN: categorie introdusă în octombrie 2010 pentru motoare produse începând cu 2011 și mai vechi. Aceste uleiuri asigură protecția pistoanelor împotriva depunerilor datorate funcționării la temperaturi foarte ridicate, un control mai strict al depunerilor și compatibilitate cu materialele de etanșare. Aceste uleiuri sunt în concordanță cu cerințele ILSAC GF-5 privind asigurarea reducerii consumului de combustibil, protejarea turbocompresorului, compatibilitatea cu sistemele de tratare a gazelor evacuate și protecția motoarelor care utilizează combustibil cu etanol de până la E85.

SM: categori introdusă în noiembrie 2004 pentru a asigura o rezistență crescută la oxidare, o mai bună protecție împotriva depunerilor și uzurilor și performanțe superioare la temperaturi scăzute pe toată durata de viață a uleiului. Aceste uleiuri pot fi utilizate în cazul în care sunt recomandate vechile categorii SL și SJ.

SL: categoria SL a fost adoptată în 2001 pentru a răspunde condițiilor tipice de utilizare a motoarelor pe benzină care echipează autoturismele, furgonetele și autocamioanele ușoare. Uleiurile de acest tip pot fi utilizate și în locul acelora tip SH sau mai vechi.

SJ: categoria SJ cuprinde cerințele necesare uleiurilor pentru motoarele pe benzină, produse începând din 1997, care echipează autoturismele, furgonetele și autocamioanele ușoare. Uleiurile de acest tip pot fi utilizate și în locul acelora tip SH sau mai vechi.

SH: scoasă din uz. Pentru modelele 1997 și mai vechi.

SG: scoasă din uz. Pentru modelele 1993 și mai vechi.

SF: scoasă din uz. Pentru modelele 1988 și mai vechi.

SE, SD, SC, SB, SA: categorii scoase din uz. Atenție: SE nu se recomandă pentru motoarele construite după 1979; SD nu se recomandă pentru motoarele construite după 1971 putând provoca distrugerea acestora; SC nu se recomandă pentru motoarele construite după 1967 putând provoca distrugerea acestora; SB nu se recomandă pentru motoarele construite după 1963 putând provoca distrugerea acestora; SA nu se recomandă pentru motoarele construite după 1930 putând provoca distrugerea acestora.

Motoare Diesel

CJ-4 (2007): motoare în patru timpi cu turații ridicate și sisteme avansate de tratare a gazelor evacuate (DPF și EGR – Exhaust Gas Recirculation – recircularea gazelor evacuate).

CI-4 Plus* (2004): motoare în patru timpi cu turații ridicate și EGR. Proprietăți ridicate de dispersanță.

* Caracteristici superioare de dispersanță și durate de utilizare mai lungi decât acelea prevăzute pentru CI-4.

CI-4 (2002): motoare în patru timpi cu turații ridicate, cu/fără EGR.

CH-4 (1998): motoare în patru timpi cu turații ridicate (emisii standard – 1998).

CG-4 (1994): motoare în patru timpi cu turații ridicate, condiții severe de serviciu.

CF (1994): motoare cu injecție indirectă, pentru autovehicule de teren, care folosesc combustibili cu conținut ridicat de sulf. Înlocuiește categoria CD API.

CF-2 (1992): motoare în doi timpi operate în condiții severe, care necesită performanțe crescute. Înlocuiește categoria CD-II API.

CF-4 (1990): scoasă din uz. Motoare tipice în patru timpi cu turații ridicate.

CE (1987): scoasă din uz. Motoare în doi timpi, cu aspirație naturală sau cu turbocompresor, operate în condiții severe.

CD-II (1987): scoasă din uz. Motoare în doi timpi operate în condiții severe.

CD (1955): scoasă din uz. Motoare în patru timpi, cu aspirație naturală sau cu turbocompresor, operate în condiții severe.

CC (1961): scoasă din uz. Motoare exploatate în condiții moderate.

CB (1949-1960): scoasă din uz. Motoare exploatate în condiții moderate.

CA (1920-1930): scoasă din uz. Motoare exploatate în condiții ușoare.

Clasificarea API (American Petroleum Institute) pe clase de performanță, a uleiurilor pentru angrenaje auto

API GL-4: uleiuri destinate lubrifierii angrenajelor conice cu dinți elicoidali și a celor melcate, care funcționează la viteze și încărcări moderate. Aceste uleiuri pot fi utilizate pentru anumite cutii de viteze manuale și arbori de transmisie.

API GL-5: uleiuri pentru lubrifierea angrenajelor auto, în special a acelora hipoide, care funcționează la combinații de viteze ridicate/scăzute, momente de torsiune ridicate, sarcini prin șoc. Aceste uleiuri trebuie să posede caracterisitici antirugină, antispumante, de prevenire a uzurii prin pitting și zgâriere, de rezistență la degradări exidative și termice.

API MT-1: lubrifianți destinați transmisiilor manuale (fără sincronizatoare), care funcționează în condiții severe. Lubrifianții care îndeplinesc specificația MT-1 trebuie să asigure o bună rezistență la degradări termice și să fie aditivați EP (extremă presiune).

Notă: În 1995, SAE Technical Committee 3, a hotărât renunțarea la categoria API: GL-1…3 și GL-6

Clasificare SAE (Society of Automotive Engineering) a uleiurilor pentru angrenaje auto

Clase SAE Temperatura maximă pentru viscozitate de 150 000 mPas, °C Viscozitatea minimă, la 100°C, mm²/s Viscozitatea maximă, la 100°C, mm²/s
70W – 55 4,1
75W – 40 4,1
80W – 26 7,0
85W – 12 11,0
80 7,0 < 11,0
85 11,0 < 13,5
90 13,5 < 18,5
110 18,5 < 24,0
140 24,0 < 32,5
190 32,5 < 41
250 41,0

Clasificarea unsorilor în funcție de consistență conform NLGI (National Lubricating Grease Institute)

Clasa NLGI Penetrația la 25°C, mm/10 Structură
000 475…445 fluidă
00 430…400 semifluidă
0 385…355 extrem de moale
1 340…310 foarte moale
2 295…265 moale, ductilă
3 250…220 medie
4 205…175 dură
5 160…130 foarte dură
6 115…85 extrem de dură
Sună la ETIS
Merg la ETIS